Localitatea Slănic a devenit cunoscută în primul rând datorită zăcământului de sare care se exploatează de peste trei secole, dar dintre toate exploatările de sare ale României, acestea sunt cele mai recente ca atestare documentară.
Începuturile sunt legate de spătarul Mihai Cantacuzino, care dându-și seama că în regiunea Slănic Prahova există un zăcământ de sare și vrând să deschidă o mînă, a cumpărat în 1685 și 1694 moșia Slănic. Din zapisul care consemnează tranzacția din 1685, mai rezultă că la Teisani (5 km est de Slănic) au existat înainte de acest an, vechi ocne de sare, de adâncimi mici. Zapisul din 1685 (7193) Aprilie 20 prin care moșnenii din Slănic vând spătarului Mihail Cantacuzino „… jumătate din peste tot hotarul cu tot locul cu sare, unde se face ocna…”, cu 700 de talere. – Colecția Academiei Române – Prima exploatare s-a deschis în anul 1688 pe Valea Verde, iar între anii 1689-1691, spătarul Mihai Cantacuzino a deschis și exploatările de la Baia Baciului. În anul 1713 spătarul Cantacuzino donează moșia sa din Slănic împreuna cu ocnele de sare Mănăstirii Colțea din București.

[Citeste mai mult]